marime font: A A | ShareThis | trimite pe yahoo messanger | printeaza Print
« lista interviuri

Interviu cu Eugenia Şerban

Cariera de actriţă ţi-a adus notorietate şi ai avut roluri pe care, probabil, şi le-ar fi dorit orice actriţă. Dar, care sunt neajunsurile, decepţiile culiselor?

    Poate dacă aş fi fost născută şi aş fi trăit într-o altă ţară, ca actriţă aş fi fost cotată la un alt nivel. Şi nu numai eu, ci oricare dintre actriţele din România. Ne-am născut într-o perioadă tampon şi într-adevăr am fost o generaţie de sacrificiu, cel puţin generaţia noastră şi poate şi cele dinainte noastră, pentru că n-au avut deschidere atât de mare către afară, aşa cum au tinerii de azi, care pot ajunge să câştige şi Oscarul. Noi deja suntem prea bătrâni pentru a reuşi la acel nivel, pentru că nu am avut şansa atunci, când eram la început. Arta, şi actorii în general, în România, nu sunt recompensaţi la adevărata lor valoare. Am ajuns să avem salarii aproape de minimul pe economie în teatru, ceea ce este oribil. Aşa am ajuns să ne apreciem cultura, iar o ţară fără cultură este o ţară fără viitor şi fără trecut. În rest nu pot să spun că am avut aşa mari decepţii în culise. Am avut întotdeauna colegi cu care mi-a făcut plăcere să lucrez, am avut şansa să întâlnesc şi să lucrez cu mari actori ai acestei ţări, unii dintre ei nu mai sunt astăzi printre noi. Am şi predat câţiva ani şi astfel am avut şansa să întâlnesc tineri excepţionali, de viitor în această meserie.

    Care e rolul pentru care ai muncit mult dar care ţi-a adus şi bucurie?

Dintre toate rolurile pe care le-am făcut, “Renata” este cel care mi-a adus cea mai mare faimă. Publicul m-a iubit foarte mult în acest rol şi trăia cu mine fiecare moment. Este un rol pentru care am muncit foarte, foarte mult. Ca să nu mai vorbim că a făcut parte din viaţa mea doi ani de zile, fără oprire. În teatru, personajul “Alta” a fost cel care mi-a adus cele mai multe satisfacţii. Am jucat foarte mulţi ani acest rol în spectacolul “Act veneţian”, atât la Teatrul Evreiesc şi la Teatrul Excelsior cât şi în turneele din Canada şi America.

    Sunt roluri pentru care nu e suficient să ai talent şi să munceşti mult? Ce ar mai presupune a interioriza un rol şi a face un personaj credibil?

Pentru toate rolurile munceşti mult. Nu este suficient numai talentul niciodată, pentru că ar însemna să te joci numai pe tine şi nu cred că ar fi bine. Poţi să faci eventual un singur rol în care să te joci pe tine, în restul trebuie să joci vieţi pe care nu le vei trăi niciodată, de fapt. Trebuie să-ţi asumi personajul în totalitate, trebuie să-şi asumi strările lui, preocupările lui, pasiunile lui, trăirile lui, pentru că altfel nu ar fi credibil din nici un punct de vedere.

    Care este proiectul actual la care lucrezi?

“Trăsniţii”. Bella este primul rol într-un serial de comedie pe care-l fac. În teatru am mai jucat roluri de comedie, chiar şi de curând în spectacolul “Portret la minut”, regizat de Dragoş Moştenescu. Dar, în televiziune este primul şi singurul rol de comedie pe care l-am jucat în toată cariera mea.


    Viaţa ta, cu bune şi rele bate filmul? Ce experienţe te-au marcat sau ţi-au schimbat drumul?

Cred că viaţa fiecăruia dintre noi bate filmul. N-aş putea să spun că mi-au schimbat drumul, dar au fost experienţe care m-au marcat, pe care nu o să le spun public, pentru că sunt un om discret cu viaţa mea personală. Dar experineţele din viaţă m-au ajutat foarte mult în interpretarea rolurilor pe care le-am jucat de-a lungul carierei mele.

    Ce fel de mamă de băiat eşti?

    O să fiu mamă până la sfârşitul vieţii mele, pentru că copilul meu rămâne copil şi când va avea 50 de ani şi sper să trăiesc suficent de mult şi să-l văd atât de mare. Am fost o mamă foarte tolerantă, am fost, mai bine spus, prietena copilului meu şi am crescut împreună, pentru că atunci când l-am născut eram foarte tânără, nu împlinisem 24 de ani. Am crescut împreună şi am învăţat împreună.

    Visezi la realizările lui?

    Da, cu siguranţă. Nu cred că există părinte care să nu viseze la realizările copilului său, indiferent dacă este băiat sau fată. Toţi ne visăm copii realizaţi, toţi vrem ca, eventual, ei să îmbrăţişeze meseria noastră, pentru că e meseria în care am putea să-i sprijinim cel mai mult. Copilul meu nu a făcut asta şi nu îşi doreşte să facă asta, aşa că nu l-am împins de la spate şi nu l-am obligat. Am fost prietenă cu el până la capăt şi l-am înţeles, pentru că el nu a vrut să-şi asume această viaţă publică pe care eu a trebuit să mi-o asum din pricina meseriei.

    Suntem în apropierea sărbătorilor de iarnă. Cu ce gând le aştepţi?

    Pentru mine sărbătorile de iarnă înseamnă familie, miros de brad, cozonac şi sarmale. Îmi doresc ca anul ce vine să fie unul bun, cu pace şi linişte şi să nu se mai întâmple ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă atât în ţară cât şi în lume. De asemenea, îmi doresc să fim cu toţii mai buni şi, de ce nu, să vină Moşul cu multe roluri şi multe proiecte. Este important pentru noi artiştii să avem de lucru.

    Ai o anumita tradiţie a casei tale în a întâmpina Crăciunul?

    Întotdeauna aştept cu mare drag copiii care vin să colinde şi le dau covrigi, bomboane, nuci şi mere. De asemenea, îmi place foarte mult să fac bradul.

    Găteşti? Îţi plac reţetele tradiţionale sau faci inovaţii?

    Eu sunt pasionată de gătit şi pregătesc de toate, de la reţete tradiţionale până la reţete internaţionale. Fac toate reţetele tradiţionale din porc, de la sarmale şi cârnaţi până la lebăr şi caltaboş. Recurg şi la inovaţii, pentru că deşi ştiu reţetele de la bunica mea, le fac întotdeauna după gustul meu. Iar atunci când mănânc ceva undeva şi îmi place, reproduc apoi acasă acel fel de mâncare şi nu mă las până nu-mi iese.

    Frumuseţea unei femei, la orice vârstă, este o carte de vizită? Cum “lucrezi” la acest capitol?

    Da, dar eu cred foarte tare că frumuseţea vine în special din interior, din buna dispoziţie, din frumuseţea sufletului şi abia apoi din frumuseţea fizică. Din punct de vedere fizic am grijă de mine ca orice femeie normală, mă îngrijesc, mă dau cu creme. În ce priveşte frumuseţea interioară, citesc foarte mult, încerc să-mi înnobilez sufletul cu lucruri frumoase, să dau la o parte şi să nu-mi încarc sufletul cu lucruri rele sau negative.

    Vestimentaţia reprezintă o preocupare importantă pentru tine? Cum arată dulapul de haine al unei actriţe? Dar sertarul cu accesorii?

    Dacă mă întrebai acum 20 de ani acest lucru, spuneam că da. Pentru că noi, fetele, avem o preocupare deosebită pentru ţinuta noastră, pentru felul în care ne îmbrăcăm la prima întâlnire, la primul interviu şi aşa mai departe. Acum, când deja am trecut de 46 de ani, nu pot să spun că mai am aşa o preocupare pentru vestimentaţie. Da, mă preocupă foarte mult să fiu îngrijită, să mă simt bine în lucrurile pe care le port, să-mi vină bine, dar nu mai sunt atât de ahtiată cum eram acum 10, 20 de ani. Dulapul meu are de toate, de la rochii de seară la treninguri, de la deux pieces, la ţinute casual, pentru că îmi place să mă simt comod în ceea ce port. Am şi ţinute de seară, pentru că fiind actriţă sunt invitată la foarte multe evenimente şi trebuie să fac act de prezenţă şi să nu arăt rău. La capitolul accesorii am mai multe cutii cu bijuterii. Asta nu înseamnă că toate sunt din pietre preţioase. În ultimii ani, chiar a existat o tendiţă în a se purta pietrele artificiale, care sunt şi mai uşor de procurat şi, în acelaşi timp, sunt şi foarte frumoase.

    Dar sufletul, dulapul de suflet cum ţi-l îmbogăţeşti?

    Citind, în primul rând. Mă bucur de copilul meu, de lucrurile frumoase din jur. Îmi plac foarte mult florile şi am foarte multe în casă, pe care îmi face o deosibită plăcere să le îngrijesc. Pe unele le cresc de la sămânţă şi până când fac la rândul lor floricele şi seminţe. Îmi place foarte mult să merg în piaţă. Nu-mi place să merg în magazinele cu haine, să probez, însă ador să merg în piaţă, pentru că mă relaxează foarte mult. Mă ştiu toţi comercianţii şi cumpăr cam de la aceiaşi de fiecare dată.

    Ce întâlniri şi ce oameni ţi-au marcat evoluţia?

    Multe întâlniri şi mulţi oameni m-au marcat. Cred însă că cea mai semnificativă întâlnire a vieţii mele, care într-adevăr mi-a marcat evoluţia profesională în mod special, este cea cu domnul Ion Cojar care din păcate nu mai este printre noi. Dânsul a avut o mare influenţă asupra carierei mele actoriceşti. El a reuşit să-mi definitiveze încrederea în mine ca actor.

    Daca nu ai trăi în Bucureşti, în ce loc te-ai simţi confortabil, ca acasă?

    La ţară, oriunde, pentru că îmi place să trăiesc la casă, să am curte, grădină mare şi să cresc multe animale, de la raţe şi găini, până la porci. Ăsta este visul vieţii mele, ca la un moment dat să mă retrag undeva, în afara Bucureştiului, la o casă cu pomi fructiferi, gradină mare şi multe animale. Dacă este să ne referim la un anumit loc din lume, cred că oraşul în care m-aş vedea trăind, după Bucureşti, este Roma. Este oraşul meu de suflet.

    În ce relaţie te afli cu natura, cu pământul, cu cerul?

Tocmai am povestit. Mi-ar plăcea să trăiesc undeva la ţară, la casă, să miroasă a pomi fructiferi, a flori şi legume. Dar mai am o mare pasiune, pescuitul. Obişnuiesc să merg destul de des la pescuit. Prin această activitate îmi încarc bateriile foarte bine şi reuşeşc să mă deconectez de toate problemele vieţii cotidiene şi de toate problemele apăsătoare pe care le avem cu toţii.

    La început de an îţi faci planuri?

Da, ca toată lumea. Aproape că e greşit să ne facem planuri, dar da îmi fac şi eu. Încerc să-mi trasez un an echilibrat şi un an cu realizări. Încă nu mi-am făcut planuri pentru anul viitor. Încă mai am timp şi vreau să-i scriu Moşului să vină cu multe proiecte.

    Eşti o persoană raţională şi îţi planifici în detaliu viaţa?

    Sunt o persoană raţională, dar nu îmi planific viaţa în detaliu. Sunt artist, în primul rând, sunt visătoare. Nu-mi place să umblu cu acte, cu hârtii. Este foarte greu pentru mine să-mi ţin ordine în acte, aşa că n-aş putea nici să-mi fac planuri în detaliu. Nu sunt atât de tipicară.

    De câte ori ţi-au reuşit planurile?

    Nu-mi fac planuri pe care nu aş putea să le împlinesc. Visele mele sunt realizabile. Nu visez acum că la anul o să iau Oscarul, pentru că ştiu că nici un film din România nu are şanse să se numere printre primele producţii şi nici o actriţă de la noi, în rol principal, nu are şanse să ia Oscarul. Aşa că îmi fac planuri mai realizabile, ca să nu fiu dezamăgită. Încerc să am vise pe care să le duc la îndeplinire. De aceea, de cele mai multe ori, mi-au reuşit planurile, pentru că au fost realizabile.

    Ce flori şi cărţi îţi plac?

    Toate florile îmi plac. Am trandafir chinezesc care a înflorit toată vara, am crăciuniţele care îmi sunt în plină floare, orhideele sunt toate îmbobocite şi vor înflori şi ele în curând. Am foarte multe flori.
    Citesc absolut orice fel de carte, de la cărţi spirituale, la cărţi filosofice, dar şi cărţi de aventură. Citesc de toate, în funcţie de starea pe care o am.

    Ciocolata şi frisca îţi sunt interzise?

Nu, niciodată nu mi-am interzis nimic în viaţă. Nu mănânc eu ciocolată şi frişcă, decât foarte rar. Cu toate că fac cozonaci, plăcinte, checuri şi tot felul de prăjituri, nu mă dau în vânt după dulciuri. Am încercat să nu-mi interzic nimic. Dacă încerc să fac asta sau să ţin vreo dietă, atunci poftesc la orice n-am poftit niciodată în viaţa mea. Aşa că încerc să nu-mi interzic nimic.

Ce înseamnă de fapt, pentru o doamnă a trăi frumos dar a nu refuza provocările?

Nu ştiu ce înseamnă pentru o doamnă şi nu ştiu dacă am reuşit să îndeplinesc calităţile unei doamne, dar am încercat să trăiesc frumos. Am încercat ca viaţa personală să rămână personală, am încercat să-mi protejez copilul de toate răutăţile, care ar fi putut să-i fie provocate prin prisma meseriei mele şi a presei de scandal şi cred că am reuşit acest lucru. Nu mi-am refuzat provocări, dar nici nu am făcut greşeli majore în viaţă.

Adauga comentariu:
Numele tau:
Comentariul tau